Cuvantul antreprenor a existat din vremuri de demult si, in timp, a capatat diverse sensuri, pe masura ce omenirea a evoluat.

Cuvantul, desi are origini din franceza, a fost inventat de Jean-Baptiste Say prin anii 1800. El a fost unul dintre cei mai importanti contributori ai stiintelor economice din istorie. Say a definit antreprenorul prin rolul lui de inainte-privitor, capacitatea lui de a initia proiecte noi si de a isi asuma riscuri. Pornind de la credinta ca bunastarea este rezultatul creativitatii, inovatiei si imagiantiei, el a asezat rolul de antreprenor la baza teoriei economiei.

Sensul vechi al cuvintului: Provenind din franceza, in capitalismul timpuriu insemna un speculator care investea capital in stocuri, pamant si masinarii sau exploata forta de munca in scopul profitului personal.

Sensul contemporan: Persoana activa, inovatoare, adaptabila, cu abilitati si imaginatie deosebite, intilnita in sistemele economice bazate pe concurenta, risc si initiativa privata, care recunoaste oportunitatile si isi asuma raspunderea pentru gasirea resurselor necesare si initierea unei afaceri (bazata pe o idee despre un produs nou, serviciu nou, noua modalitate de a face ceva etc), operarea si conducerea ei pentru a obtine profit, asumindu-si totodata toate riscurile si responsabilitatile acestei actiuni.

Sens restrins, tipic romanesc (exemplu: antrepriza de constructii): Persoana fizica sau juridica care se obliga, pe baza unor clauze si conditii contractuale, sa execute diferite lucrari (industriale, de constructii etc.) in beneficiul altei persoane sau organizatii, in schimbul unei sume de bani dinainte convenite. Sinonim cu contractor.

Sinonime pentru antreprenor: intreprinzator, capitalist, inovator, proprietar, contractor.