Diversificarea verticala presupune ca o companie cumpara alte firme care actionau ca si furnizor pe lantul de achizitionare, cu scopul de a creste influenta afacerii sau a cotei de piata.

Fiecare produs fabricat de o companie are nevoie de componente functionale, materiale de baza si altele care sunt asamblate impreuna pentru obtinerea produsului finit. Fiecare din aceste parti care compun produsul final pot fi obtinute de la furnizori diferiti. Un mare producator poate cumpara, de exemplu, o parte a furnizorilor cu care colaboreaza. Astfel, diversificarea verticala, presupune extinderea catre producerea de componente, parti sau materiale. Totusi, obiectul de activitate, procesele si tehnologiile cu care acesti furnizori opereaza sunt diferite de cele din cazul obiectului de activitate principal. De aceea, diversificarea verticala presupune adaptarea atat la noi produse cat si la noi procese si tehnologii.

Sunt trei tipuri de diversificare verticala si anume:

      • Diversificare verticala inferioara (downstream / backward) – o companie achizitioneaza un furnizor care activeaza ca intrare pe lantul de achizitie. De exemplu, o companie producatoare de autovehicule, cumpara o companie producatoare de pneuri care era, in mod traditional, furnizor
      • Diversificare verticala superioara (forward) – o companie incepe sa controleze ariile post productie, mai precis reteaua de distributie.
      • Diversificare verticala mixta (balanced) – reprezinta un mix intre cele doua tipuri descrise mai sus si urmareste sa beneficieze de pe urma ambelor abordari, dar presupune un efort mai mare din partea companiei pentru a sustine o astfel de diversificare.