Regimul matrimonial: comunitate sau separație de bunuri

Regimul matrimonial: comunitate sau separație de bunuri

Regimul matrimonial stabilește cui aparțin bunurile dobândite în timpul căsătoriei și cum sunt tratate anumite datorii. În România, dacă viitorii soți nu aleg altceva printr-o convenție matrimonială, li se aplică regimul comunității legale. Alternativa este separația de bunuri, aleasă prin act autentic notarial. Legea permite și comunitatea convențională, în care soții stabilesc anumite reguli în limitele prevăzute de Codul civil.

Diferența se vede mai ales la bunurile cumpărate după căsătorie. În comunitatea legală, acestea sunt, de regulă, comune chiar dacă actul de achiziție este pe numele unui singur soț. În separația de bunuri, fiecare este proprietarul bunurilor dobândite în nume propriu, dar cei doi pot cumpăra și împreună, ca titulari ai unor cote.

Alegerea nu schimbă obligațiile părinților față de copii și nu înseamnă că fiecare soț poate ignora cheltuielile familiei. Niciun regim nu elimină automat răspunderea pentru un credit semnat împreună. De aceea, merită privite atât bunurile, cât și datoriile, înainte de a decide.

Pentru un cuplu care începe căsătoria fără convenție, regulile comunității legale funcționează fără o formalitate suplimentară. Dacă preferați separația, trebuie să discutați cu un notar înainte de căsătorie sau, în condițiile legii, în timpul ei. Actele de proprietate și documentele privind datoriile vor conta ulterior.

Cum funcționează comunitatea legală

Comunitatea legală se aplică automat dacă soții nu au încheiat o convenție matrimonială pentru alt regim. Bunurile dobândite de oricare dintre ei în timpul căsătoriei sunt, ca regulă, comune. Un apartament cumpărat din veniturile obținute după nuntă nu devine bun propriu doar pentru că apare în contract numele unui singur soț.

Există și bunuri proprii, care rămân în afara comunității. Exemplele obișnuite sunt bunurile deținute înainte de căsătorie, cele primite prin moștenire sau donație de un singur soț și obiectele de uz personal, cu excepțiile prevăzute de lege. Dacă părinții îi donează fiicei lor un teren, acesta îi aparține, în principiu, numai ei, dacă donația nu prevede că bunul va fi comun.

Veniturile din muncă încasate în condițiile legii în timpul comunității intră, de regulă, în masa bunurilor comune. În același timp, trebuie urmărite și obligațiile asumate pentru cheltuielile familiei sau pentru dobândirea bunurilor comune. La încetarea regimului, se stabilesc bunurile și datoriile de împărțit și contribuția fiecărui soț.

Comunitatea legală nu înseamnă că fiecare primește automat jumătate din fiecare obiect la divorț. Se pornește de la prezumția unei contribuții egale, care poate fi contestată prin probe. Se ține seama și de munca în gospodărie ori de îngrijirea copiilor. Dacă un bun a fost cumpărat cu bani proprii, păstrarea dovezilor privind proveniența sumelor poate fi decisivă.

Ce înseamnă separația de bunuri

Separația de bunuri se alege prin convenție matrimonială autentificată la notar. În acest regim, fiecare soț este proprietarul exclusiv al bunurilor dobândite în nume propriu. De exemplu, dacă unul cumpără singur o mașină, cu banii săi și pe numele său, bunul nu devine comun numai pentru că achiziția a avut loc după căsătorie.

Soții pot totuși cumpăra împreună un apartament sau un teren. Bunul le aparține atunci în coproprietate pe cote părți, potrivit actelor și regulilor aplicabile. De aceea, separația nu înseamnă că nu poate exista nimic de împărțit dacă relația se încheie.

Nici obligațiile față de familie nu dispar. Soții contribuie la cheltuielile căsătoriei potrivit înțelegerii lor și mijloacelor fiecăruia, în condițiile legii. Pentru cheltuielile obișnuite ale căsătoriei și cele legate de creșterea și educarea copiilor, există reguli speciale privind răspunderea față de creditori.

În privința altor datorii, contează cine a semnat contractul și pentru ce a fost folosit creditul. Separarea patrimoniilor nu îl eliberează pe un soț dintr-un împrumut pentru care a semnat ca debitor sau codebitor. Înainte de a face o achiziție importantă, este util să stabiliți cine va fi proprietar, în ce cote și cine va plăti ratele. Păstrați contractele și dovezile plăților, mai ales dacă investiți bani într-un bun al celuilalt soț.

Cum alegi sau schimbi regimul matrimonial

Dacă vă căsătoriți fără convenție matrimonială, vi se aplică automat comunitatea legală. Pentru separația de bunuri, viitorii soți încheie convenția la notar înainte de căsătorie. Ea produce efecte de la data căsătoriei. Notarul vă explică urmările alegerii și îndeplinește formalitățile de publicitate prevăzute de lege.

Regimul poate fi schimbat și după nuntă, dar numai după trecerea a cel puțin un an de la încheierea căsătoriei. Este necesar acordul ambilor soți și o nouă convenție autentică. Trecerea de la comunitate la separație presupune și lămurirea bunurilor și obligațiilor acumulate sub vechiul regim. Schimbarea nu transformă pur și simplu în bunuri proprii toate achizițiile făcute anterior împreună.

Pentru bunurile mobile proprii, un inventar întocmit în condițiile legii poate ajuta la dovedirea proprietății. Sunt utile și contractele, facturile, extrasele de cont și documentele privind moștenirile sau donațiile. În cazul unei locuințe, verificați actul de dobândire și situația din cartea funciară.

Convenția matrimonială nu este o înțelegere privată semnată acasă. Forma autentică este obligatorie, iar publicitatea regimului contează și pentru relația cu terții. Dacă există credite sau bunuri asupra cărora alții au drepturi, discutați și efectele schimbării asupra creditorilor. Modificarea regimului nu poate fi folosită pentru a le prejudicia drepturile.

Cum alegi varianta potrivită pentru voi

Comunitatea legală poate fi potrivită pentru soții care vor ca achizițiile făcute în timpul căsătoriei să intre, ca regulă, într-un patrimoniu comun. Este important să știe că un bun cumpărat pe numele unuia poate fi totuși comun și că, la partaj, trebuie analizate inclusiv datoriile. Simplitatea aplicării sale nu elimină nevoia de a păstra documentele achizițiilor.

Separația oferă o delimitare mai precisă a bunurilor dobândite individual. Poate fi utilă când fiecare soț dorește să își administreze propriile achiziții sau are deja bunuri și obligații pe care vrea să le urmărească separat. Ea cere însă atenție la cumpărăturile făcute împreună, la contribuția pentru cheltuielile familiei și la creditele semnate de amândoi.

Luați un exemplu simplu. Dacă doi soți cumpără după nuntă un apartament, în comunitatea legală bunul este, în principiu, comun chiar dacă îl semnează în acte doar unul. În separația de bunuri, contează cine îl dobândește potrivit contractului și dacă cei doi au ales să fie coproprietari. Situația trebuie verificată împreună cu sursa banilor și cu obligațiile asumate.

Niciun regim nu garantează că un divorț va fi lipsit de discuții și nici nu schimbă drepturile copiilor. Înainte de a alege, faceți un inventar al bunurilor existente, al planurilor de achiziție și al datoriilor. Explicați notarului cum doriți să cumpărați, să administrați și să finanțați bunurile importante. Așa puteți alege reguli pe care le înțelegeți și le puteți aplica în viața de zi cu zi.